Lumea Silviei…

Săptămânal am petrecut timp cu o fată specială, pe care o numesc Silvia. Niciodată nu putem ști ce este în mintea ei, dar când mă uit la ochii ei sclipitori îmi imaginez că gândește următoarele…

“Vezi fetița aceea, care stă în pat, aceea sunt eu. Sunt Silvia și am 8 ani. De ceva timp trăiesc într-o clădire împreună cu mulți alți copii. Înainte să vin aici am locuit cu o mamă în plasament, dar, dintr-o data, a trebuit să plec…… și am ajuns aici, în acest pat. Aici stau, aici dorm, aici mănânc, aici trăiesc, în patul meu.

Dar câteodată, când privesc afară, văd un microbuz că vine și acest lucru mă face foarte fericită pentru că știu ce înseamnă asta. O femeie va veni la patul meu și voi avea voie să mă ridic din pat și să mă încalț cu pantofii mei frumoși care sunt în dulap. Mă îmbrac singură cu geaca și îmi pun căciula și mă urc în microbuz. Îmi place lucrul ăsta foarte mult, pentru că merg să mă joc într-o altă casă, nde oamenii cântă, unde pot să umblu liberă, ei numesc acest loc – centru de zi.

Dar după o dimineață petrecută la centrul de zi trebuie să mă întorc înapoi, înapoi în patul meu… iar eu nu vreau să mă întorc în patul meu cel mic….Vreau să merg, să alerg, să mă joc și să explorez! Nu pot să fac asta în patul meu și mă plictisesc.

Când sunt așezată în patul meu devin atât de furioasă și tristă și încep să îmi fac rău singură. Îmi lovesc capul de marginea de lemn a patului… Chiar nu știu de ce fac asta. Mă doare, dar nu mă pot opri.

Nu vorbesc, nu știu să vorbesc, nu pot spune ce vreau, ce simt sau ce gandesc… dar înțeleg ce spun ceilalți oameni. Ei spun că sunt un copil rău, ei spun că sunt o fată care lovește și care este dificilă pentru că strică lucruri. Câteodată ei nu spun nimic, dar după fețele lor îmi pt da seama ce gândesc.

De fapt, eu vreau să spun multe lucruri, vreau să spun „ajutată-mă”, „vorbește cu mine”, „dă-mi o îmbrățișare”. Chiar îmi doresc ca oamenii să mă vadă, să mă placă, chiar îmi doresc să stau la cineva în brațe și să fiu îmbrățișată. Chiar îmi doresc ca oamenii să îmi vorbească, chia dacă eu nu le răspund.

Dar câteodată nu înțeleg ce simt și te resping , sunt speriată, speriată de tine, speriată de mine, iar tu, tu ești speriat de mine.”