Lumea Silviei

Săptămânal petrec timp cu o fată deosebită, eu ii spun Silvia. Nu putem să inţelegem ceea ce e in mintea copilului dar când mă uit in ochii ei, care spun atât de mult, atunci îmi imaginez că următoarele ganduri  sunt în mintea ei….

“O vezi pe fata aceea în patuţ, sunt eu. Numele meu este Silvia şi am opt ani. Locuiesc pentru o vreme în această cladire mare, împreună cu mulţi alţi copii. Înainte să vin aici, am locuit intr-o altă cladire alături de mulţi alţi copii, departe de aici.

Atunci am venit aici, acesta este patuţul meu. În patuţul meu locuiesc, dorm în patuţul meu, stau în patuţul meu, manânc în patuţul meu. Uneori sunt fericită, când mă uit pe geam şi văd microbuzul care trece şi când o doamnă vine la mine, atunci pot să mă duc cu acest microbuz! Şi aceasta îmi place aşa de tare, pentru că atunci pot să măi ies din patuţul meu, şi pot să mă încalt cu pantofii frumoşi care stau pe dulap, şi să mă îmbrac cu geaca şi mă îmi pun căciula. O să mă joc intr-o altă casa, acolo sunt oameni care cânta, eu pot să mă plimb libera acolo, îmi place acest loc frumos. Ei ii spun acestei case centru de zi. Şi când merg aici intr-o dimineaţă, dupa aceea trebuie să mă intorc din nou, inapoi în patuţul meu..

Dar inapoi în acel patuţ, acel patuţ micuţ, eu nu vreau! Eu vreau să mă plimb, să fug, să mă joc şi să explorez! Eu nu pot să fac aceste lucruri în patuţul meu, sunt atât de plictisita în patuţul meu.

Şi când cineva mă pune inapoi în patuţul meu, atunci mă simt aşa de tristă, şi mă supăr tare, şi mă rănesc.. mă lovesc cu capul de marginea de lemn a patuţului meu, iar şi iar şi iar.. Nu prea ştiu de ce fac asta. Simt că mă doare, dar nu pot să fac altceva.

Eu nu vorbesc, nu pot să vorbesc, nu pot să spun ce vreau, ce gândesc, cum mă simt, dar înţeleg ceaa ce spun oamenii. Unii spun că sunt un copil rău, spun că sunt fata care bate şi că sunt incomoda deoarece distrug lucrurile. Uneori oamenii nu spun nimic dar atunci pot să văd, şi sa simt ce gândesc ei despre mine.

De fapt, vreau să spun foarte multe, vreau să spun‚ ”ajuta-ma”, „vorbeşte cu mine”, „Dă-mi o îmbrăţişare”. Vreau aşa de tare că oamenii să mă vadă. îmi doresc ca oamenii să mă iubească. Aş dori să stau în poala ta şi să fiu ţinută. Îmi doresc ca oamenii să vorbească cu mine, chiar dacă eu nu raspund. Dar de multe ori eu nu inţeleg cum mă simt şi ma distanţez de tine
Mi-e frică, mi-e frică de mine, mi-e frică de tine. Și ţie? Ţi-e frică de mine?